acuitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acuité)

1. capacitate senzorială de a percepe excitații foarte slabe; agerime, ascuțime.
2. grad de înălțime pe care îl poate atinge o voce, un instrument muzical.

andromorfoză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. andromorphose)

1. modificare morfologică rezultând în urma excitațiilor produse de tubul polinic în curs de dezvoltare.

anizotropie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anisotropie)

1. proprietate a unui corp de a prezenta caracteristici mecanice, optice, electrice, magnetice etc. variate; eolotropie.
2. (biol.) însușire a unui organ de a reacționa diferit la excitații externe.

autoestezie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (auto1- + estezie)

1. sensibilitate a plantelor la excitațiile interne.

centru 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. centre, lat. centrum)

1. s. n. (mat.) punct față de care punctele unui cerc sau ale unei sfere se află la egală depărtare.
2. punct al unui ansamblu de figuri geometrice la care se raportează celelalte puncte ale ansamblului.
3. punct central al unui spațiu, al unei suprafețe.
4. punct marcat la mijlocul terenului de joc la fotbal, handbal etc.
5. loc(alitate) în care sunt concentrate anumite activități (politico-administrative, economice, culturale etc.)
6. instituție superioară conducătoare; putere administrativă centrală.
7. instituție care concentrează o activitate științifică.
8. (fiz.) punct de aplicație al rezultantei unui sistem de forțe.
9. poziție politică de mijloc, între concepțiile de dreapta și de stânga.
10. s. m. (anat.) punct în care sunt localizate anumite funcții.
11. ~ nervos = grup de celule nervoase unde se primesc excitațiile periferice și de unde pornesc excitațiile centrale.
12. jucător aflat în mijlocul liniei de atac sau de apărare la anumite jocuri sportive.

chemotropism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (germ. Chemotropismus)

1. (bot.) orientare a organelor plantelor sub influența unor excitații chimice; chimiotropism.