Dictionar

extracție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. extraction, lat. extractio)

1. extragere; scoatere a unui dinte, a unei măsele.
2. (chim.) separare a unui component dintr-un amestec.
3. origine, proveniență.
 

bromoform

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. bromoforme)

1. (chimie) compus organic cu formula chimică CHBr3; lichid dens, cu miros plăcut, volatil și insolubil în apă, folosit astăzi în principal ca reactiv de laborator (dintre utilizările anterioare: ingredient în compoziția substanțelor chimice rezistente la foc, agent sedativ și antitusiv, solvent de extracție).
 

contrafort

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. contrefort)

1. masiv de zidărie sau beton care îngroașă din loc în loc un zid lung și înalt pentru a-l consolida.
2. fiecare dintre picioarele înclinate spre exterior ale unui turn de extracție.
 

delivrență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. délivrance)

1. expulsie sau extracție a placentei după expulzarea fătului.
 

evulsiune

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. évulsion, lat. evulsio)

1. scoatere, extracție prin smulgere.
2. (var.) evulsie.
 

extractiv, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. extractif)

1. care (poate) extrage; referitor la extracție.
2. industrie ~ă = ramură a industriei care se ocupă cu extragerea materiilor prime din pământ fără a le prelucra.
 

gazlift

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. gaslift)

1. metodă de extracție a țițeiului din sondă la suprafață cu ajutorul energiei de expansiune a unui agent motor.