reactiv

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT reagens
2. FR réactif; reactive
3. EN reagent
4. DE Reagens; Reagenz
5. RU реaктив
6. HU kémszer, reagens

diazoreactiv

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. diazo-réactif)

1. soluție de alcool și amoniac în diazoreacție.

reactiv, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. réactif)

1. adj. referitor la reactivitatea chimică; (despre substanțe, radicali etc.) care reacționează ușor în reacții.
2. (fiz.) referitor la reactanță; (despre bobine, condensatoare) care realizează un transfer periodic de energie în circuit.
3. s. m. (chim.

reactiva

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. réactiver)

1. tr. a repune în activitate.
2. (chim., fiz.) a face ca o substanță, un fenomen să redevină active.
3. refl. a reintra în cadrele active ale armatei.

reactivant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (reactiva + -ant)

1. adj. care reactivează.
2. s. m. reactiv chimic la flotația unor minereuri.

reactivitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. réactivité)

1. însușirea de a fi reactiv; reacție la o excitație.
2. mărime care caracterizează funcționarea unui reactor nuclear.
3. capacitate a unei particule materiale de a participa la o reacție chimică.
4. capacitate a organismului de a reacționa la stimuli din mediul intern sau extern.

antranilic

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anthranilique)

1. acid ~ = pulbere cristalină incoloră, solubilă în apă și în alcool, folosită ca reactiv, ai cărei derivați sunt întrebuințați în parfumerie; acid aminobenzoic.

bromoform

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. bromoforme)

1. (chimie) compus organic cu formula chimică CHBr₃; lichid dens, cu miros plăcut, volatil și insolubil în apă, folosit astăzi în principal ca reactiv de laborator (dintre utilizările anterioare: ingredient în compoziția substanțelor chimice rezistente la foc, agent sedativ și antitusiv, solvent de extracție).

cataliză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. catalyse)

1. (chimie) accelerare sau întârziere a unei reacții chimice sub influența unor catalizatori.
2. (chimie) ~ negativă = ~ în care catalizatorul are un efect inhibitor asupra reacției; anticataliză.
3. (chimie) ~ pozitivă = ~ în care catalizatorul are un efect de accelerare asupra reacției.
4. (chimie) ~ omogenă = ~ în care catalizatorul și reactivii formează o singură fază (adesea lichidă).
5. (chimie) ~ eterogenă = ~ în care catalizatorul și reactanții formează mai multe faze (în general un catalizator solid pentru reactanți în fază gazoasă sau lichidă).
6. (chimie) ~ enzimatică = ~ în care catalizatorul este o enzimă, adică o proteină.

colector 2, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. collecteur)

1. adj. (despre vase, tuburi, bazine) care colectează fluide.
2. s. n. recipient, conductă pentru acumularea materialelor fluide, granulare sau pulverulente.
3. loc unde se adună matrițele din magazia unui linotip sau monotip pentru a forme un rând.
4. organ al rotorului unor mașini electrice cu rolul de a comuta legăturile dintre înfășurarea rotorului și circuitul exterior.
5. substanță organică, folosită ca reactiv la flotația mineralelor pentru a concentra particulele de minerale în spumă.
6. s. m. f. achizitor de mărfuri, de produse etc.

compulsiv, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. compulsif)

1. referitor la compulsiune; compulsional.
2. care se caracterizează prin compulsiune; necontrolat sau reactiv și irezistibil.
3. (med.) sexualitate ~ă = un alt nume pentru hipersexualitate.
4. (psihiatrie) tulburare obsesiv-~ă (TOC) = tulburare care combină idei obsesive (obsesii) și acțiuni repetitive (compulsiuni); nevroză obsesională.

defecant

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. déféquant)

1. reactiv chimic care are proprietatea de a precipita albuminele din soluții.