pozitivamente

Parte de vorbire:  adv. (înv.)  
Etimologie: (pozitiv + -mente, cf. fr. positivement)

1. în mod pozitiv; într-un mod real, efectiv.
2. (var.) positivamente.

amfion

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. amphion)

1. ion organic cu două sarcini electrice contrare, pozitivă și negativă.

analobară

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. anallobar)

1. curbă care unește pe o hartă punctele cu aceeași variație pozitivă a presiunii atmosferice.

calitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. qualité, lat. qualitas)

1. sinteza laturilor și însușirilor esențiale ale obiectelor, fenomenelor sau proceselor.
2. însușire (bună sau rea); caracteristică pozitivă.
3. (log.) însușire a unei judecăți predicative de a fi afirmativă sau negativă.
4. situație, poziție, titlu, condiție care constituie sau dă un anumit drept.
5. (șah) diferența de valoare dintre un turn și un nebun sau un cal.

carbocation

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. carbocation)

1. ion la un atom de carbon având trei covalențe la o sarcină pozitivă, datorită unui deficit de electroni.

cataliză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. catalyse)

1. (chimie) accelerare sau întârziere a unei reacții chimice sub influența unor catalizatori.
2. (chimie) ~ negativă = ~ în care catalizatorul are un efect inhibitor asupra reacției; anticataliză.
3. (chimie) ~ pozitivă = ~ în care catalizatorul are un efect de accelerare asupra reacției.
4. (chimie) ~ omogenă = ~ în care catalizatorul și reactivii formează o singură fază (adesea lichidă).
5. (chimie) ~ eterogenă = ~ în care catalizatorul și reactanții formează mai multe faze (în general un catalizator solid pentru reactanți în fază gazoasă sau lichidă).
6. (chimie) ~ enzimatică = ~ în care catalizatorul este o enzimă, adică o proteină.

cation

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. cation)

1. (fizică) ion încărcat cu sarcină pozitivă, care este atras de catod; ion pozitiv.