sinteză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. synthèse)

1. metodă de cunoaștere constând din recompunerea unui tot din părțile sale componente.
2. reunire.
3. lucrare, operă care abordează datele esențiale ale unei probleme, ale unei discipline etc.
4. (mil.) document de raportare a situației și informare a eșalonului superior, la sfârșitul zilei de luptă sau al unei acțiuni.
5. operație, metodă prin care se obține un compus chimic din elementele lui sau din compuși mai simpli.
6. (fiz.) combinare a culorilor rezultate din amestecul sau din suprapunerea a două sau mai multe culori.
7. recompunere a elementelor în care a fost descompusă imaginea transmisă la distanță.
8. ~a sunetelor = a) tehnică de generare pe cale electronică a sunetelor. b) tehnică de procesare prin care se reduce redundanța semnalelor vorbirii umane.
9. (fil.) unitate dialectică a laturilor contrare.
10. (la Hegel) etapa finală a triadei, fuziunea contrariilor (teza și antiteza).

biosinteză

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT biosynthesis
2. FR biosynthese
3. EN biosynthesis
4. DE Biosynthese
5. RU биосинтез
6. HU bioszintézis

biosinteză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. biosynthèse, engl. biosynthesis)

1. sinteză a unui compus organic la nivelul celulei vii.

chemosinteză

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT chemosynthesis
2. FR chimiosynthèse
3. EN chemosynthesis
4. DE Chemosynthese
5. RU хемосинтез
6. HU kemoszintézis, exoterm kémiai reakciók energiájából nyert szintézis

chemosinteză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Chemosynthese)

1. sinteză a substanțelor organice de către bacteriile autotrofe cu ajutorul energiei chimice, prin oxidarea substanțelor minerale; chimiosinteză.

chimiosinteză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. chimiosynthèse)

1. (biol.) producția de materie organică, realizată în special de plante inferioare, sub efectul unei surse de energie chimică; chemosinteză.

fotosinteză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. photosynthèse)

1. asimilație clorofiliană.

algă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. algue, lat. alga)

1. plantă inferioară talofită capabilă de fotosinteză, în mediul acvatic.

amilogeneză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. amylogenèse)

1. proces de sinteză a amidonului.

anabolism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. anabolisme)

1. (biol.) prima fază a metabolismului, în timpul căreia materialele nutritive sunt transformate, prin sinteză, în țesut viu; asimilație.

anilină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aniline)

1. lichid uleios, incolor, cu miros specific, din gudroanele cărbunilor de pământ, folosit în sinteza coloranților, a medicamentelor etc.; aminobenzen.

antibiotic, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (fr. antibiotique)

1. I. care împiedică dezvoltarea diverșilor microbi sau îi distruge; (biol.) care inhibă activitatea unor specii.
2. II. substanță organică produsă de unele microorganisme, care împiedică dezvoltarea anumitor microbi.
3. substanță produsă de organisme vegetale sau animale, sau reprodusă prin sinteză, și care, la doze foarte mici, are proprietatea de a inhiba creșterea sau chiar distrugerea bacteriilor și microorganismelor.
4. ~e beta-lactamice (sau beta-lactamine) = clasă de antibiotice care conțin un nucleu de beta-lactamă în molecula lor; în această categorie sunt incluse penicilinele, cefalosporinele, monobactamele și carbapenemele.

arab, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. arabe, lat. arabus)

1. adj., s. m. f. (locuitor, popor) din Orientul Apropiat și din nordul Africii.
2. adj. care aparține arabilor; arabic (1).
3. arta ~ă = artă, o sinteză între elementele mesopotamiene, persane și bizantine, cu influențe ale tradiției locale, prezentând în construcții (moschei, palate, mausolee) curtea interioară încadrată de porticuri, iar în artele decorative ornamentul geometric și floral; cifră ~ă = simbol grafic, element al sistemului de numerație zecimal.
4. (despre cai) care aparține unei rase originare din Pen. Arabia.
5. (s. f.) limbă semitică ale cărei dialecte sunt vorbite de arabi.