Dictionar

simplicitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. simplicité, lat. simplicitas)

1. starea sau calitatea de a fi simplu; simplitate.
2. (var.) (înv.) semplicitate.
3. (antonim) complexitate.
 

simplifica

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. simplifier, lat. simplificare)

1. a face (mai) simplu.
2. a reduce o fracție, o expresie algebrică etc. printr-un divizor comun.
 

simplificabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (după fr. simplifiable)

1. care poate fi simplificat, facilitat, schematizat.
 

simplificație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. simplification)

1. acțiunea de a simplifica și rezultatul ei; simplificare.
2. acțiune de reducere a complexității; acțiune de reducere la cea mai mică, mai puțin complexă, mai simplă unitate.
3. acțiunea de a lua în considerare doar elementele esențiale; schematizare.
4. (var.) (înv.) simplificațiune.
5. (antonime) complicare, complexificare.
 

simplificator, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. simplificateur)

1. care simplifică sau tinde să simplifice; vulgarizator.
 

simplism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. simplisme)

1. mod unilateral și superficial de a privi lucrurile; nivel intelectual scăzut.
 

acidogeneză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. acidogenèse)

1. proces de formare a unui acid.
2. (biol.) reprezintă a doua etapă (din patru) a digestiei anaerobe și este o reacție biologică în care monomerii simpli sunt transformați în acizi grași volatili.
 

arcadian, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. arcadien)

1. din Arcadia.
2. de simplitate rustică.
 

aticism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. atticisme, lat. atticismus)

1. formă specifică a dialectului atic; (prin ext.) formă sau construcție atică introdusă într-o altă limbă.
2. mulțimea calităților de gândire și expresie specifice marilor scriitori atici (eleganța, finețea, puritatea limbajului, proprietatea și vigoarea expresiei, precizia, simplitatea, concizia et cetera).
3. finețe de gust, măsură, eleganță, puritate de stil și de limbă.
4. (antonim) beotism.
 

autosincronizare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (auto2 +sincronizare)

1. operație simplificată de conectare a generatoarelor sincrone în paralele cu rețeaua.
 

auxiliar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. auxiliare, lat. auxiliaris)

1. adj., s. n. (element) care ajută la ceva; pe plan secundar; accesoriu; ajutător.
2. verb ~ = verb care ajută la formarea timpurilor și modurilor compuse: ~ de aspect = verb care ajută la exprimarea gradului de realizare a acțiunii.
3. (mat.) cu care se poate simplifica și rezolva o problemă mai ușor.
4. s. m. ostaș roman aparținând unui auxilium.
 

basic-english

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. basic-english)

1. formă simplificată a limbii engleze, cu un minimum de cuvinte și forme gramaticale.