OK
X
abiologie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. abiologie)
1.
disciplină
care
studiază
elementele
anorganice,
adică
elementele
lipsite
de
viață.
aciclic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. acyclique)
1.
care
nu
are
caracter
ciclic;
care
nu
are
ciclu;
care
apare
la
intervale
neregulate;
aperiodic.
2.
(despre
flori)
cu
elemente
dispuse
în
spirală;
spiralat.
3.
(botanică)
care
nu
este
așezat
în
formă
de
verticil;
neverticilat.
4.
(despre
substanțe
organice)
care
nu
conține
nici
un
ciclu
de
atomi
în
molecula
sa.
5.
(antonim)
ciclic.
agrogeologie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. agrogéologie)
1.
disciplină
care
studiază
rocile
pe
care
s-au
format
solurile
arabile;
știință
care
studiază
caracteristicile
fizice
și
chimice
ale
solurilor
cultivate,
concentrându-se
pe
interacțiunile
dintre
elementele
minerale,
organice
și
biologice
prezente
în
sol;
pedologie.
albumină
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. albumine)
1.
substanță
organică
din
grupul
proteinelor,
în
compoziția
albușului
de
ou,
a
sângelui
și
a
altor
lichide
organice.
alifatic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. aliphatique)
1.
(despre
combinații
organice
saturate)
format
din
atomi
de
carbon
legați
între
ei
în
formă
de
lanț
liber.
alotrofic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. allotrophique)
1.
(biol.;
despre
organisme)
care
folosește
substanțele
organice
sintetizate.
2.
(despre
flori)
cu
adaptare
redusă
pentru
primirea
insectelor.