antibioterapie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. antibiothérapie)

1. tratament medical cu antibiotice; antibioticoterapie.

antibiotic, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (fr. antibiotique)

1. I. care împiedică dezvoltarea diverșilor microbi sau îi distruge; (biol.) care inhibă activitatea unor specii.
2. II. substanță organică produsă de unele microorganisme, care împiedică dezvoltarea anumitor microbi.
3. substanță produsă de organisme vegetale sau animale, sau reprodusă prin sinteză, și care, la doze foarte mici, are proprietatea de a inhiba creșterea sau chiar distrugerea bacteriilor și microorganismelor.
4. ~e beta-lactamice (sau beta-lactamine) = clasă de antibiotice care conțin un nucleu de beta-lactamă în molecula lor; în această categorie sunt incluse penicilinele, cefalosporinele, monobactamele și carbapenemele.

chimiorezistență

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. chimiorésistance)

1. (med.) rezistență microbiană sau parazitară față de antibiotice ori chimioterapice; chemorezistență.

rezistență

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (it. resistenza, fr. résistance)

1. proprietate a unui material de a rezista forțelor (solicitărilor) exterioare care tind să-l deformeze sau să-l rupă.
2. ~a materialelor = disciplină care studiază stările de tensiune și de deformație ale corpurilor solide sub acțiunea forțelor exterioare.
3. forță care se opune efectului unei alte forțe.
4. obișnuință a microbilor cu medicamentul administrat, datorită abuzului de antibiotice.
5. forță opusă de un conductor la trecerea curentului electric prin el.
6. rezistor.
7. putere de a rezista la o boală, la oboseală etc.
8. împotrivire, opoziție; (spec.) respingere a atacurilor inamicului.
9. piedică, obstacol, greutate.
10. mișcare a patrioților care, în țările ocupate de dușmani au luptat împotriva cotropitorilor și a politicii de colaborare cu aceștia; formă de luptă împotriva regimului totalitar comunist.

streptomicete

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: ( fr. streptomycètes)

1. gen de ciuperci actinomicete cu aspect filamentos, din care unele specii constituie sursa diferitelor antibiotice.

antibioticoterapie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (cf. it. antibioticoterapia)

1. (med.) tratament cu antibiotice; antibioterapie.