OK
X
colaborare
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (colabora)
1.
acțiunea
de
a
colabora;
cooperare.
2.
formă
de
relații
care
se
stabilesc
între
state
sau
grupări
economice,
politice,
culturale
etc.
în
interes
comun.
acord
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. accord, it. accordo)
1.
comunitate
de
vederi;
consens,
asentiment;
acceptare.
2.
a
cădea
de
~
=
a
se
învoi;
de
comun
~
=
a)
în
perfectă
înțelegere;
b)
în
unanimitate.
3.
înțelegere
privitoare
la
relațiile
de
colaborare
și
de
cooperare
între
state,
partide
politice,
organizații.
4.
formă
de
retribuție
a
muncii
prestate.
5.
~
global
=
formă
de
organizare
și
de
retribuire
a
muncii
prin
care
se
leagă
mărimea
veniturilor
personale
cu
cantitatea,
calitatea
și
importanța
muncii
prestate.
6.
concordanță
în
număr,
gen,
caz,
persoană
între
care
există
raporturi
sintactice.
7.
(fiz.)
egalitate
a
frecvențelor
de
oscilație
a
două
sau
mai
multe
aparate,
sisteme
etc.;
sintonie.
8.
(muz.)
reunire
a
cel
puțin
trei
sunete,
formând
o
armonie;
disciplină
care
studiază
legile
de
bază
ale
suprapunerii
sunetelor
muzicale.
colaboraționism
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. collaborationnisme)
1.
atitudine
sau
politică
de
cooperare
activă
cu
un
ocupant
inamic
(mai
ales
cu
naziștii
în
cel
de-al
doilea
război
mondial);
colaborare
cu
dușmanul;
trădare
de
patrie.
colectivism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. collectivisme, rus. kollektivizm)
1.
principiu
fundamental
al
doctrinei
comuniste
exprimând
colaborarea,
solidaritatea,
comunitatea
de
interese
față
de
cauza
generală
comună.
concurs
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. concours, lat. concursus)
1.
examen
pentru
selecționarea
candidaților
la
admiterea
într-o
instituție
de
învățământ
sau
pentru
a
obține
un
post,
o
bursă
etc.
2.
întrecere;
competiție
sportivă.
3.
ajutor,
sprijin;
colaborare;
contribuție.
4.
a-și
da
~ul
(la
ceva)
=
a
colabora;
~
de
împrejurări
=
conjunctură.
montator, -oare
Parte de vorbire:
s.m.f.
Etimologie: (it. montatore)
1.
tehnician
care
execută
operații
de
montare;
montor.
2.
muncitor
care
efectuează
operații
de
asamblare
(folosit
uneori
ca
sinonim
pentru
instalator);
montor.
3.
(cinema)
cineva
care
lucrează
la
montajul
unui
film,
de
obicei
asistat
de
regizor
și
adesea
în
colaborare
cu
acesta;
montor.
participativ, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. participatif)
1.
cu
caracter
de
participare.
2.
care
participă
afectiv,
din
tot
sufletul;
dedicat,
implicat.
3.
care
manifestă
spirit
de
colaborare;
(prin
ext.)
entuziast.