retribuție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. rétribution)

1. plată în bani pentru o muncă prestată; salariu, remunerație.

acord

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. accord, it. accordo)

1. comunitate de vederi; consens, asentiment; acceptare.
2. a cădea de ~ = a se învoi; de comun ~ = a) în perfectă înțelegere; b) în unanimitate.
3. înțelegere privitoare la relațiile de colaborare și de cooperare între state, partide politice, organizații.
4. formă de retribuție a muncii prestate.
5. ~ global = formă de organizare și de retribuire a muncii prin care se leagă mărimea veniturilor personale cu cantitatea, calitatea și importanța muncii prestate.
6. concordanță în număr, gen, caz, persoană între care există raporturi sintactice.
7. (fiz.) egalitate a frecvențelor de oscilație a două sau mai multe aparate, sisteme etc.; sintonie.
8. (muz.) reunire a cel puțin trei sunete, formând o armonie; disciplină care studiază legile de bază ale suprapunerii sunetelor muzicale.

chenzină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. quinzaine)

1. retribuție cuvenită unei persoane pe o jumătate de lună.
2. perioadă de timp între o chenzină (1) și alta.

compensare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (compensa)

1. acțiunea de a (se) compensa.
2. restabilire a echilibrului proceselor psihofiziologice prin reacții sau impulsuri orientate în sens opus.
3. mecanism biologic de menținere și redresare a funcțiilor vitale ale organismului, în cazul lezării sau îndepărtării unor organe ori părți anatomice.
4. operație comercială, constând dintr-un schimb echivalent de mărfuri și servicii între vânzător și cumpărător, fără utilizarea mijloacelor de plată.
5. operație financiară prin care se reglează raportul dintre vânzare și puterea de cumpărare.
6. retribuție pentru un drept nefolosit.
7. reducere sau anulare a tensiunii electrice aplicate unui circuit prin introducerea unei tensiuni electromotoare suplimentare.

gradație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. gradation, lat. gradatio)

1. creștere sau descreștere graduală, pe grade.
2. fiecare dintre semnele de pe scara gradată a unui aparat, instrument de măsurat etc.; diviziune; totalitatea acestor diviziuni.
3. figură de stil care constă în trecerea treptată, ascendentă (climax) sau descendentă (anticlimax), de la o idee la alta.
4. (pict.) trecere ușoară de la un ton la altul, de la o nuanță la alta etc.
5. grad de vechime în serviciu, care aduce cu sine creșterea retribuției.
6. sumă cu care, după anumite state de serviciu, se mărește retribuția.

gratificație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. gratification, lat. gratificatio)

1. retribuție suplimentară acordată de unele unități economice lucrătorilor care s-au distins în muncă.
2. (psihiatr.) obiect, gest, cuvânt destinat a satisface dorințele sau necesitățile bolnavului.

indemnizație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. indemnisation)

1. sumă de bani care se acordă cuiva, pe lângă retribuție, pentru acoperirea unor cheltuieli efectuate cu ocazia îndeplinirii unor anumite sarcini de serviciu.
2. despăgubire pentru un prejudiciu, o pagubă suferită.
3. sumă de bani plătită salariaților pe timpul concediului, în caz de incapacitate de muncă etc.
4. (var.) indemnizațiune, (reg.) îndemnizație.