nucleu

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. nucléus, lat. nucleus)

1. ciclu de atomi care compun scheletul moleculei unui corp chimic și care rămâne neschimbat la toți derivații corpului respectiv.
2. partea centrală, încărcată pozitiv, a unui atom, în care se concentrează aproape întreaga masă a acestuia.
3. corpuscul globulos din citoplasmă, constituent principal al celulei, cu rol în reproducerea și în trasmiterea caracterelor.
4. element central cu funcție importantă în propoziție sau în frază.
5. (astr.) porțiune centrală, compactă, a unei comete.
6. (fig.) element esențial al unui lucru.

nucleu

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT nucleus
2. FR noyau
3. EN nucleus; cell-nucleus
4. DE Nucleus; Karyon; Kern; Zellkern
5. RU ядро; клеточное ядро
6. HU sejtmag, csonthéjas mag

antinucleu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (anti- + nucleu)

1. nucleu atomic din antiprotoni și antineutroni.

macronucleu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. macronucléus)

1. nucleu vegetativ mare, la unele protozoare, care reglează metabolismul.

micronucleu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. micronucléus)

1. nucleu supranumerar mic din citoplasmă, format în cursul diviziunii celulare, sub acțiunea unui agent mutagen.

nucleu diploid

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT nucleus diploideus
2. FR noyau diploide
3. EN caryon; diplocaryon
4. DE diploider Kern
5. RU диплоидное ядро
6. HU diploid sejtmag, dupla kromoszómás (n) sejtmag

oonucleu

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT oonucleus
2. FR oonucleus
3. EN oonucleus
4. DE Oonukleus
5. RU оонуклеус
6. HU oonukleusz, ooszféra sejtmagja

oonucleu

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. oonucleus)

1. (biologie) nucleu celular al oosferei.

acariobiont

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (germ. Akariobiont)

1. (biol.) celulă fără nucleu; acariot.

acariot

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. akariote)

1. (biol.) celulă fără nucleu; celulă nenucleată; acariobiont.
2. nucleu neconstituit încă în plasmă celulară.

acromatină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. achromatine)

1. substanță necolorabilă din nucleul celular.

alopoliploid, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. allopolyploïde)

1. care prezintă alopoliploidie.
2. (biol.) organism ~ = califică un organism al cărui nucleu, din fiecare celulă somatică, conține un număr de cromozomi mai mare de 2n, care rezultă din încrucișarea între indivizi din specii înrudite.

alopoliploidie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. allopolyploïdie)

1. existența în nucleu a mai mult de două seturi de cromozomi de la diferite specii, prin hibridare.

amficarion

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. amphicaryon)

1. nucleu cu două seturi haploide de cromozomi.