OK
X
tindalizare
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (după fr. tyndallisation)
1.
sterilizare
a
alimentelor
prin
încălzire
repetată
la
60-70º.
tindalometru
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (germ. Tyndallometer)
1.
aparat
optic
pentru
măsurarea
prafului
în
aerul
dintr-o
mină.
tindaloscop
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (germ. Tyndalloskop)
1.
aparat
optic
pentru
controlul
rapid
al
prafului
din
aerul
fronturilor
de
lucru
subteran.
tinde
Parte de vorbire:
vb. intr.
Etimologie: (fr. tendre, lat. tendere)
1.
a-și
îndrepta
activitatea
spre
atingerea
unui
obiectiv,
a
avea
o
anumită
tendință,
un
anumit
scop,
a
ținti
către
ceva;
a
aspira,
a
năzui.
2.
a
întinde
un
fir,
o
frânghie,
o
suprafață,
o
piele
etc.
3.
a
trage
de
unul
sau
de
ambele
capete
ale
unui
obiect,
desfășurându-l
în
lungime
sau
încordându-l.
4.
a
desface
obiecte
strânse,
îndoite,
împăturite;
a
extinde.
5.
a
ocupa
o
suprafață
mare;
a
se
extinde,
a
se
răspândi.
6.
a
~
+
prepoziție
+
substantiv
cantitativ
=
a
lua
valori
din
ce
în
ce
mai
apropiate
de
o
cantitate
dată
(ex.
tinde
la
infinit).
acropolă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. acropole, gr. akropolis)
1.
cetățuie
înăuntrul
orașelor
antice
grecești,
pe
o
înălțime
și
adăpostind
palate,
temple.
acrostih
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. acrostiche, gr. akrostikhos)
1.
poezie
în
care
inițialele
versurilor,
citite
vertical,
formează
un
cuvânt,
o
sintagmă
etc.
2.
poem
în
care
cuvântul
sau
expresia
ascunsă
apare
citind
primele
litere,
primele
silabe
sau
primele
cuvinte
ale
fiecărei
linii
pe
verticală;
putem
complica
citirea
(un
cuvânt
sau
o
literă
din
două,
ultimele
litere,
al
doilea
cuvânt
etc.)
pentru
a
transforma
acest
poem
într-o
problemă
enigmistică.
actinomicetale
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. actinomycétales)
1.
ordin
de
bacterii
ramificate,
amintind
de
ciuperci.
adamit, -ă
Parte de vorbire:
s.m.f.
Etimologie: (fr. adamite)
1.
membru
al
unei
secte
care
pretinde
că
găsește
inocența
lui
Adam
dinaintea
păcatului
și
care,
pretinzând
că
imită
nuditatea
lui
Adam,
respinge
utilizarea
îmbrăcămintei
în
adunări;
eretic,
adept
al
adamismului.
afresco (2)
Parte de vorbire:
s.m.
Etimologie: (it. affresco)
1.
tehnică
de
pictură
murală
care
constă
în
întinderea
culorilor,
prealabil
măcinate
și
diluate
în
apă,
pe
un
strat
de
tencuială
proaspătă;
pictură
realizată
cu
această
tehnică;
frescă.
aisfild
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (engl. icefield)
1.
(geol.)
zonă
vastă
de
ghețari
interconectați
care
se
găsește
adesea
în
climate
mai
reci
și
la
altitudini
mari;
întindere
mare
de
gheață;
câmp
de
gheață.