autoregenerare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (auto- + regenerare)

1. acțiunea de a (se) regenera singur și rezultatul ei; regenerare prin sine însuși.

neogeneză; regenerare

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT neogenesis; regeneratio
2. FR néogenese; régénération; régénéscence; réconduction
3. EN neogenesis; regeneration; renewal; revival
4. DE Neogenesis; Regeneration; Wiedererzeugung; Erneuerung
5. RU неоrенез; реrенерaция; востaновление; возобновление
6. HU neogenezis, regenerálódás

adventiv, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. adventif)

1. (științe juridice) care este obținut pe altă cale decât succesiunea directă.
2. (biol.) (despre specii) care pătrunde accidental într-o anumită biocenoză.
3. (bot.) dezvoltat întâmplător și pe locuri neobișnuite, adesea ca urmare a unor fenomene de regenerare.
4. (bot.) califică o parte a plantei care crește pe un organ neobișnuit, de exemplu rădăcini care apar pe tulpini sau rizomi.
5. (despre cratere) care are altă deschizătură decât craterul principal.
6. rădăcină ~ă = rădăcină care se dezvoltă pe diferite părți ale plantei.
7. mugure ~ = mugure care se dezvoltă din țesuturi.

AMIO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. amyo-, cf. gr. amyos „fără mușchi”)

1. „degenerare musculară, slăbire a mușchilor”.

amiotrofie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. amyotrophie)

1. degenerare morfologică și funcțională a mușchilor; atrofie musculară; miatrofie.

anageneză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. anagenèse)

1. (biol.) evoluție progresivă a unei specii.
2. regenerare a țesuturilor vii.

aplastic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aplastique)

1. lipsit de structură, de o formă bine definită.
2. (despre anemie) care nu prezintă indicii de regenerare a globulelor roșii.

autoregenerare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (auto- + regenerare)

1. acțiunea de a (se) regenera singur și rezultatul ei; regenerare prin sine însuși.