bovarism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. bovarysme)

1. stare de insatisfacție și autoiluzionare a unei persoane ce se crede altfel decât este și imită felul de a se comporta al altora.
2. tendință de a visa cu ochii deschiși în care visătorul își imaginează că este un erou sau o eroină într-o poveste de dragoste, ignorând în același timp realitățile de zi cu zi ale situației (eponimul Doamna Bovary este un exemplu în acest sens).

comisariat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. commissariat, rus. komissariat)

1. secție a unei poliții orășenești condusă de un comisar; localul în care funcționează (cf. terminologiei exsovietice).
2. organ de conducere militară locală care ținea evidența situației militare a cetățenilor.
3. instituție sovietică condusă de un comisar (3).

consecință

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. conséquence, lat. consequentia)

1. rezultat al unui fapt, al unui principiu, al unei acțiuni; efect, urmare.
2. în ~ = a) prin urmare, deci; b) conform situației, împrejurărilor.
3. (log.) consecvent. (II, 2).

extras

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (extrage)

1. fragment, pasaj, citat dintr-o scriere.
2. (jur.) act în care s-au reprodus fragmentar părți esențiale dintr-un document.
3. în ~ = reprodus parțial, fragmentar; ~ de cont = copie a situației creditului și a debitului unui cont într-o anumită perioadă de timp.
4. articol, studiu apărut într-o publicație periodică etc., tipărit aparte în broșură.
5. extract.

raport

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. rapport)

1. legătură între obiecte, fenomene, noțiuni etc.
2. (pl.) relație între două valori.
3. (mat.) câtul a două mărimi de același fel.
4. (gram.) relație stabilită între cuvinte, construcții și propoziții.
5. câștig.
6. casă de ~ = casă construită pentru a fi închiriată și a aduce astfel beneficii.
7. dare de seamă, făcută de cineva în fața unei adunări, a unei autorități etc., o relatare asupra unei activități.
8. scurtă prezentare orală asupra situației trupei făcută de un militar în fața superiorului său.

sinteză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. synthèse)

1. metodă de cunoaștere constând din recompunerea unui tot din părțile sale componente.
2. reunire.
3. lucrare, operă care abordează datele esențiale ale unei probleme, ale unei discipline etc.
4. (mil.) document de raportare a situației și informare a eșalonului superior, la sfârșitul zilei de luptă sau al unei acțiuni.
5. operație, metodă prin care se obține un compus chimic din elementele lui sau din compuși mai simpli.
6. (fiz.) combinare a culorilor rezultate din amestecul sau din suprapunerea a două sau mai multe culori.
7. recompunere a elementelor în care a fost descompusă imaginea transmisă la distanță.
8. ~a sunetelor = a) tehnică de generare pe cale electronică a sunetelor. b) tehnică de procesare prin care se reduce redundanța semnalelor vorbirii umane.
9. (fil.) unitate dialectică a laturilor contrare.
10. (la Hegel) etapa finală a triadei, fuziunea contrariilor (teza și antiteza).