bucanier

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. boucanier)

1. denumire dată coloniștilor francezi din America, din sec. XVII, care se ocupau cu vânătoarea de vite cornute sălbatice.
2. pirat, aventurier.

certozin

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. certosino)

1. călugăr al unui ordin din Alpii francezi.
2. (fig.) om retras, singuratic.

efectivism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. effectivisme)

1. concepție proprie unui grup de matematicieni francezi, precursori ai intuiționismului, care susțin că, pentru a fi eficiente, valabile, obiectele matematice nu trebuie definite doar prin axiome, prin caracteristicile lor abstracte, ci definiția lor trebuie să indice etapele prin care se ajunge la ele.

enciclopedie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. encyclopédie)

1. tip de lucrare lexicografică de mare întindere, care cuprinde cunoștințe amănunțite dintr-un singur domeniu sau din toate domeniile.
2. (fig.) operă importantă care cuprinde cunoștințele de bază dintr-un anumit domeniu.
3. ansamblul cunoștințelor omenești organizate metodic.
4. numele unui celebru dicționar publicat între 1751 și 1772 de către învățații francezi Diderot și D’Alembert.

enciclopedist, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. encyclopédiste)

1. s.m.f. nume dat filozofilor, savanților și scriitorilor francezi progresiști din sec. XVIII care au colaborat la elaborarea Enciclopediei științelor, artelor și meșteșugurilor (Diderot, DÁlembert etc.).
2. s.m. autor al unei enciclopedii.
3. adj., s. m. f. (persoană) care are cunoștințe enciclopedice; encicloped.
4. adj. enciclopedic.

fovist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. fauviste)

1. I. referitor la fauvism (mișcare a pictorilor francezi de la începutul secolului XX, care juxtapuneau culorile pure și violente).
2. II. (pictor) adept al fovismului; fov.
3. (var.) fauvist.