Dictionar

germen/germene

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. germen)

1. sămânță, corpuscul care, puse în condiții favorabile, se dezvoltă și dau naștere unei noi ființe.
2. în ~e = în stadiu inițial, înainte de a se dezvolta.
3. (fig.) principiu, cauză, element care dă naștere la ceva.
 

antiblastic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. antiblastique)

1. (despre un ser imun) care împiedică dezvoltarea germenului corespunzător anticorpilor serului respectiv.
 

asepsie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. asepsie)

1. absență a germenilor microbieni.
2. sterilizare a instrumentelor și utilajelor chirurgicale.
 

autoinoculare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după engl. autoinoculation)

1. infecție secundară determinată de germeni dintr-un focar infecțios preexistent în organism.
 

bacil

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. bacille, lat. bacillum)

1. (biologie) gen de bacterii de forma unui bastonaș mai mult sau mai puțin alungit, unele specii fiind patogene.
2. purtător de ~i = persoană care poartă germenii de contagiune a unei boli, dar fără a prezenta simptomele aparente ale acestei boli.
 

bacterioterapie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bactériothérapie)

1. metodă de tratament cu microbi capabili să distrugă germeni patogeni.
 

biotip

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., engl. biotype)

1. populație de indivizi cu o constituție genetică identică.
2. grup de germeni cu proprietăți biochimice asemănătoare, în cadrul unei specii.