Dictionar

ilustrativ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. illstratif, it. illustrativo)

1. care ilustrează; demonstrativ.
 

ilustrativism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. illustrativisme)

1. caracter ilustrativ.
2. tendința de a ilustra ceva.
 

demonstrativ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. démonstratif, lat. demonstrativus)

1. care demonstrează, care servește pentru a demonstra; ilustrativ.
2. pronume ~ = pronume care arată locul în timp și spațiu al obiectului față de vorbitor; adjectiv ~ = adjectiv care indică depărtarea sau apropierea unui obiect; articol ~ = articol adjectival.
3. care manifestă, care arată ostentativ un sentiment, o atitudine etc.
 

ilustrativism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. illustrativisme)

1. caracter ilustrativ.
2. tendința de a ilustra ceva.
 

pilduitor

Parte de vorbire:  adj. înv.  
Etimologie: (pildui + suf. -tor)

1. care servește sau poate servi drept pildă; exemplar.
2. ilustrativ, elocvent, convingător.