OK
X
alibi
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr., lat. alibi)
1.
probă
prin
care
un
inculpat
dovedește
justiției
că
în
timpul
săvârșirii
infracțiunii
se
afla
în
altă
parte.
2.
(fig.)
justificare,
scuză.
calificare
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (califica)
1.
acțiunea
de
a
(se)
califica;
pregătire
teoretică
și
practică
într-o
profesiune.
2.
etapă
eliminatorie
într-un
concurs,
într-o
competiție
sportivă.
3.
titlu
obținut
în
urma
trecerii
unor
examene,
a
unor
probe.
4.
(jur.)
~a
infracțiunii
=
stabilirea
caracterului
penal
al
unei
fapte
și
încadrarea
ei
în
textul
de
lege.
favorizare
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (favoriza)
1.
acțiune
de
a
favoriza.
2.
(jur.)
~a
infractorului
=
ajutor
dat
unui
infractor
pentru
a-i
ușura
consecințele
infracțiunii.
victimologie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. victimologie, germ. Viktimologie)
1.
studiu
(psihiatric)
al
victimelor.
2.
curent
în
criminologie
care
își
propune
să
studieze
rolul
victimei
în
geneza
și
producerea
infracțiunii.
furt
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (lat. furtum)
1.
acțiunea
de
a
fura
și
rezultatul
ei;
infracțiune
care
constă
în
însușirea
frauduloasă
a
unui
lucru
mobil
care
aparține
altuia;
hoție,
furătură,
furtișag.
2.
~
prin
efracție
=
furt
comis
după
ce
autorul
infracțiunii
intră
cu
forța
într-o
clădire
sau
într-o
încăpere
sau
sparge
o
piesă
de
mobilier.