injecție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. injection, lat. iniectio)

1. injectare (I, 1, 2).
2. produsul care se injectează.
3. (mat.) funcție injectivă.
4. pătrundere sub presiune a unei magme în zonele cele mai adânci ale scoarței terestre.

abcedografie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abcédographie)

1. (med.) radiografie a unui abces după puncție, evacuare sau injecție cu aer.

ambou

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. embout)

1. piesă metalică cu secțiune conică, ce permite adaptarea acului pentru injecție la seringi sau la un tub al aparatului de perfuzie.

injector, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. injecteur)

1. adj. care servește pentru injectare.
2. s. n. dispozitiv cu ajutorul căruia se introduce forțat fluidul într-o mașină, într-un mecanism; pompă de injecție.
3. aparat pentru alimentarea cu apă a cazanului unei mașini cu aburi.

letal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. létal, lat. letalis)

1. care provoacă moartea; care face ca un organism animal sau vegetal să nu (mai) fie viabil.
2. (med.) genă ~ă = genă care împiedică dezvoltarea normală a unui individ și care provoacă moartea acestuia dacă efectul ei nu este anulat de alela dominantă normală care îi corespunde.
3. injecție ~ă = mijloc de executare sau de eutanasie prin care unei persoane i se injectează o doză fatală de droguri.

rahianestezie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. rachianesthésie)

1. anestezie a jumătății inferioare a corpului, printr-o injecție în canalul rahidian.

insulinic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. insulinique)

1. (med.) care se referă la insulină, un hormon secretat de pancreas și implicat în special în regularea glucozei.
2. (med.) șoc ~ = comă hipoglicemică indusă, în scop terapeutic, de o injecție cu insulină.
3. indice ~ = parametru care măsoară producția de insulină în organism ca răspuns la ingerarea oricărui aliment (creșterea insulinei în sânge în cele două ore de la ingerare).