Dictionar

investigație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. investigation, lat. investigatio)

1. cercetare minuțioasă și sistematică făcută cu scopul de a descoperi ceva.
 

autoinvestigație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (auto1- + investigaţie)

1. investigare a propriului spirit, prin punerea de întrebări privind o anumită problemă.
 

cercetare; explorare; investigație

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT elenchus; investigatio
2. FR recherche
3. EN research; proof; investigation; inquiry
4. DE Forschung
5. RU исследовaние
6. HU kutatás
 

reinvestigație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. reinvestigation)

1. reluare a unei investigații.
 

anchetă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. enquête)

1. cercetare făcută de o autoritate publică în scopul stabilirii împrejurărilor în care s-a produs un fapt și a răspunderilor.
2. metodă de investigație științifică, prin cercetarea pe teren; (p. ext.) gen publicistic în care se prezintă rezultatele unor asemenea cercetări.
 

astrofotografie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. astrophotographie)

1. parte a astrofizicii care folosește fotografia ca mijloc de investigație a aștrilor.
 

autochestionare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după engl. self questioning)

1. autoinvestigație prin punerea subiectului cercetat în postura de a elabora el însuși întrebările care trebuie să facă parte dintr-un chestionar.
 

cinedensigrafie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cinédensigraphie)

1. metodă de investigație a inimii, a vaselor pulmonare și a plămânilor, bazată pe fenomenul impresionării variate, a unor celule fotoelectrice în funcție de densitatea unui fascicul de raze roentgen.
 

descinde

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (lat. descendere, fr. descendre)

1. a-și avea originea, a se trage din. 2. a coborî.
2. a se opri pentru un anumit timp undeva.
3. (despre organele forței publice) a se deplasa la fața locului pentru a face o investigație.
 

investigativ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (engl. investigative, it. investigativo)

1. care ține de investigație; cu caracter de investigare.
2. care privește sau are ca scop ancheta.