angoasă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. angoisse)

1. neliniște, tulburare cauzată de o teamă puternică fără obiect real, concret, adesea patologică.
2. (fil.) sentimentul înstrăinării omului; conștiința condiției umane de ființă muritoare.
3. (med.) stare provocată de contracția regiunii epigastrice, însoțită de mari dificultăți respiratorii și de tristețe excesivă.

consternație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. consternation, lat. consternatio)

1. stare neputincioasă de copleșire cauzată de un eveniment terifiant, greu de înțeles; consternare.
2. stare de tristețe și mare descurajare cauzată generalmente de o veste proastă.
3. (var.) consternațiune.

depresiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dépression, lat. depressio)

1. întindere de teren înconjurată de înălțimi; adâncitură de teren de întindere mare.
2. (geod.) unghi sub care se vede orizontul când stația este amplasată la înălțime.
3. presiune mai mică decât cea de referință.
4. ~ atmosferică = presiune atmosferică inferioară valorii normale a presiunii dintr-o anumită zonă.
5. pierdere a energiei fizice sau morale; stare patologică de tristețe intensă; depresivitate, deprimare.
6. scădere a valorilor, a acțiunilor etc., cauzată de o criză.

depresiv, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. dépressif)

1. adj. care provoacă depresiune (4); deprimant.
2. care provoacă scăderea tensiunii arteriale.
3. adj., s. m. f. (cel) înclinat spre tristețe, spre descurajare.

dezolare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (dezola)

1. starea unei persoane care se descoperă singură, pierdută, căreia îi lipsește cineva sau ceva; tristețe, jale, mâhnire adâncă.
2. (fig.) loc, mediu caracterizat printr-o singurătate tristă și apăsătoare; singurătate apăsătoare; pustiu.
3. (fig.) loc pustiu; (înv.) dezolație.

disforie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dysphorie)

1. tulburare a dispoziției caracterizată prin tristețe profundă și nemulțumire de sine.