Dictionar

manifestație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. manifestation)

1. demonstrație de masă pentru a arăta aprobarea, atașamentul sau protestul față de un eveniment (o personalitate).
 

contramanifestație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. contre-manifestation)

1. manifestație care se opune alteia.
 

contramanifesta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. contre-manifester)

1. a face o contramanifestație.
 

contramanifestant, -ă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. contre-manifestant)

1. cel care participă la o contramanifestație.
 

contramanifestație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. contre-manifestation)

1. manifestație care se opune alteia.
 

demonstrație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. démonstration, lat. demonstratio, /3/ rus. demonstraţiia)

1. raționament prin care se probează adevărul unei teoreme, al unei judecăți.
2. manifestare, exteriorizare a unui sentiment, a unei atitudini etc.
3. manifestație de masă cu caracter politic.
4. (mil.) exercițiu tactic prin care se urmărește înșelarea inamicului.
5. procedeu de compoziție literară constând în descrierea unui fapt particular, povestirea unui eveniment.
 

manifesta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. manifester, lat. manifestare)

1. tr., refl. a (se) vădi, a (se) face cunoscut, a(-și) exterioriza (prin vorbe, fapte, acțiuni) gânduri, sentimente etc.
2. intr. a participa la o manifestație, a demonstra.
 

manifestant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr., rus. manifestant)

1. participant la o manifestație.