acuplaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. accouplage)

1. acțiunea de cuplare, de a face două mecanisme, două motoare să lucreze împreună; acuplare, cuplaj.
2. organ de mașină servind la stabilirea unei legături elastice sau la înmagazinarea unei energii mecanice.

adaptabilitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. adaptabilité)

1. capacitatea de adaptare la situații sau medii noi.
2. capacitatea unui sistem, a unei regiuni sau a unei comunități, de a-și ajusta mecanismele și structura pentru a ține cont de schimbările reale, potențiale sau presupuse de mediu.
3. capacitatea unei organizații sau a unui individ de a se adapta la noile tehnologii, noile condiții de piață și noile moduri de lucru.
4. (antonime) inadaptabilitate, neadaptabilitate.

alergologie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. allergologie)

1. ramură a medicinii care studiază mecanismele alergiei și bolile alergice.

autodeclanșa

Parte de vorbire:  vb. refl.  
Etimologie: (auto- + declanșa)

1. (despre mecanisme) a se declanșa automat, fără intervenție manuală, atunci când anumite condiții sunt îndeplinite.

autofrânare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (după fr. autofreinage)

1. împiedicare a mișcării în sens invers celui dorit a anumitor elemente ale unor mecanisme, prin frecarea dintre suprafețele care vin în contact; (rar) autofrânat.

batiu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bâti)

1. construcție de metal care formează legătura dintre un motor, o mașină etc. și fundație.
2. cadru pe care se montează mecanismele mașinilor-unelte.