integralism
Parte de vorbire: s.n.
Etimologie: (it. integralismo, fr. intégralisme)
Etimologie: (it. integralismo, fr. intégralisme)
1. curent de avangardă în literatura dintre cele două războaie mondiale care proclamă o artă a imediatului și a autenticității totale.
2. aspirație către actualizarea completă a propriei ideologii în viața social-politică.
3. calitatea, caracterul a ceea ce este integral, a ceea ce nu admite nici o restricție, nici un compromis.