OK
X
mâncăcios, -oasă
Parte de vorbire:
adj., s.m.f.
Etimologie: (mânca + -ăcios)
1.
(persoană)
care
mănâncă
mult
și
des,
lacom
la
mâncare;
(om)
mâncău.
mancando
Parte de vorbire:
adv.
Etimologie: (it. mancando)
1.
(muz.)
scăzând
mișcarea
și
intensitatea.
mâncărică
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (mâncare + -ică)
1.
diminutiv
al
lui
mâncare;
mâncare
(puțină
și
bună).
2.
(Moldova)
tocană.
mâncărime
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (mâncare + -ime)
1.
iritație
a
pielii
provocată
de
anumite
boli
ale
pielii,
de
înțepătura
unor
insecte
etc.
și
însoțită
de
nevoia
de
a
se
scărpina;
mâncărici.
2.
(expr.)
a
avea
~
de
(sau
la)
limbă
=
a
simți
mereu
nevoia
de
a
vorbi;
a
fi
vorbăreț;
palavragiu.
adefag, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. adephage)
1.
(despre
animale)
care
devorează,
își
înghite
mâncarea
cu
lăcomie;
vorace.
angemaht
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (germ. Eingemachte)
1.
mâncare
cu
carne
(de
pui
sau
de
miel)
și
cu
sos
alb
de
lămâie.
anorexie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. anorexie, gr. anorexia)
1.
pierdere
a
poftei
de
mâncare;
inapetență.
2.
~
mintală
=
repulsie
față
de
alimente,
însoțită
de
pierderea
totală
a
poftei
de
mâncare.
antimetalepsă
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. antimétalepse)
1.
figură
de
stil
care
constă
în
repetarea
acelorași
cuvinte,
dar
în
sens
invers
(ex.
nu
trăiesc
pentru
a
mânca,
dar
mănânc
pentru
a
trăi);
antimetabolă.
antimetateză
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. antimétathèse, cf. gr. antimetathesis)
1.
figură
de
retorică
care
constă
în
repetarea
acelorași
cuvinte,
dar
într-o
direcție
opusă
(ex.
nu
trăiesc
pentru
a
mânca,
dar
mănânc
pentru
a
trăi).
2.
antimetabolă,
antimetalepsă.
antreu
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. entrée)
1.
vestibul
(2).
2.
fel
de
mâncare
care
se
servește
ca
aperitiv.