Dictionar

dihotipie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dichotypie)

1. apariție a unor organe omoloage de tip diferit la aceeași plantă.
 

distrofic, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. dystrophique)

1. I. (med.) referitor la distrofie; care suferă de distrofie.
2. (despre lacuri) sărac în materii nutritive.
3. lac ~ = lac care conține cantități mari de substanțe humice și acizi organici; lac humic.
4. cu organe omoloage, inegal dezvoltate.
5. II. persoană care suferă de distrofie.
 

segregare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (segrega)

1. izolare a minereurilor din masa rocilor și cristalizarea lor în filoane deosebite.
2. separare neomogenă a componenților unui aliaj în timpul solidificării.
3. (biol.) separare a perechilor în gene alele omoloage ale unui organism heterozigot, în meioză, când apar indivizi cu caractere distincte.
4. separare a eredității materne de cea paternă în a doua generație hibridă.
5. segregație.
 

similitudine

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. similitude, lat. similitudo)

1. asemănare, potrivire.
2. proprietatea a două fenomene sau obiecte de aceeași natură de a putea fi puse în corespondență biunivocă, astfel încât valorile mărimilor caracteristice unuia să poată fi obținute prin amplificare cu anumiți factori a valorilor mărimilor caracteristice celuilalt.
3. (mat.) corespondență biunivocă între punctele a două figuri sau corpuri, astfel încât raportul lungimilor segmentelor omoloage să fie constant.
 

zigozoospor

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. zygozoospore)

1. (biol.) spor ciliat mobil rezultat din conjugarea a două celule sexuale omoloage.
2. (bot.) un spor format prin unirea mai multor zoospori; zigospor.