OK
X
picătură
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
guttula;
gutta
2.
FR
guttule;
goutte
3.
EN
guttula;
guttulae;
drop;
droplet
4.
DE
tropfen;
tröpfchen
5.
RU
кaпелькa;
кaпля
6.
HU
csepp
despicătură
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (despica + -ătură)
1.
tăietură,
crăpătură
făcută
în
lungime.
2.
tăietură
pe
corp,
rană;
cicatrice.
3.
bucată
de
lemn
despicată
dintr-un
trunchi.
4.
(var.)
(reg.)
deșpicătură.
picătură de ulei
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
guttula
oleosa
2.
FR
guttule
3.
EN
oil-globule
4.
DE
öltropfen;
öltropfchen
5.
RU
мaслянaя
кaпля
6.
HU
olajcsepp
picătură suspendată (metodă de cultură)
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
guttula
dependens;
guttula
pendula
2.
FR
goutte
basse;
goutte
accrochant
3.
EN
hanging
drop
4.
DE
hängender
tropfen
5.
RU
висящaя
кaпля
6.
HU
függőcsepp
tenyészet
brizură
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. brisure)
1.
sfărâmătură
a
unui
aliment.
2.
despicătură,
crăpătură
într-un
obiect
spart;
fragment
de
obiect
spart.
calefacție
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. caléfaction)
1.
(fiz.)
fenomen
prin
care
o
picătură
de
apă,
proiectată
pe
o
suprafață
foarte
fierbinte,
capătă
aspect
sferoidal
și
nu
se
volatilizează
imediat,
susținută
de
vaporii
pe
care
îi
emite.
2.
(var.)
calefacțiune.
crevasă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. crevasse)
1.
despicătură
adâncă
într-un
bloc
de
gheață.
2.
plesnitură
a
pielii.
egutaj
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. égouttage)
1.
acțiunea
de
a
elibera
un
lucru
de
lichidul
pe
care
îl
conține
sau
cu
care
este
acoperit,
făcându-l
să
curgă
picătură
cu
picătură;
egutare.
2.
îndepărtare
a
apei
din
cărbuni
și
din
minereuri,
prin
depozitare
în
silozuri
sau
în
grămezi
expuse
la
soare.
gută 2
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. goutte, lat. gutta)
1.
(farm.)
picătură
de
lichid
care
se
scurge
dintr-un
flacon.
2.
ornament
al
antablamentului
ordinului
doric
având
această
formă.
GUTI-
Parte de vorbire:
prefix
Etimologie: (fr. gutti-, cf. lat. gutta „lacrimă, picătură”)
1.
„picătură”.