OK
X
aliment
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. aliment, lat. alimentum)
1.
produs
natural
sau
preparat
nutritiv,
servind
ca
hrană.
aliment; nutriment; substanță nutritivă
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
nutriens,
nutritius
2.
FR
aliment;
nutriment
3.
EN
nutrient
4.
DE
Nährstoff;
Nahrung;
Nahrungsmittel
5.
RU
питaтельное
вещество
6.
HU
élelmiszer,
tápanyag
alimenta
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. alimenter, lat. alimentare)
1.
tr.,
refl.
a
(se)
hrăni,
a
(se)
nutri
(cu
alimente).
2.
tr.
a
aproviziona
cu
ceva
necesar
traiului.
3.
a
furniza
cele
necesare
pentru
funcționarea
unui
motor,
a
unei
mașini
etc.
alimentar, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. alimentaire, lat. alimentarius)
1.
adj.
referitor
la
alimente;
care
servește
ca
aliment.
2.
pensie
~ă
=
sumă
de
bani
pe
care
cineva
o
plătește
(lunar)
unei
persoane
pentru
întreținere.
3.
s.
f.
unitate
comercială
unde
se
vând
alimente.
alimentare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (alimenta)
1.
acțiunea
de
a
(se)
alimenta
și
rezultatul
ei;
alimentație.
2.
furnizarea
de
hrană
care
permite
unui
organism
viu
să
funcționeze;
hrănire,
nutriție.
3.
(prin
analogie)
acțiunea
de
a
furniza
ceva
(unei
fabrici,
unei
mașini
etc.)
necesar
pentru
funcționare;
alimentat.
alimentat, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (alimenta)
1.
(despre
ființe)
care
a
primit
de
mâncare;
hrănit.
2.
(industrie)
care
este
aprovizionat
cu
produsele
necesare
pentru
o
bună
funcționare.
alimentație
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. alimentation)
1.
acțiunea
de
a
(se)
alimenta
și
rezultatul
ei;
alimentare.
2.
(despre
ființe)
acțiune
de
asigurare
a
elementelor
necesare
creșterii,
conservării;
hrănire.
3.
(prin
analogie)
acțiunea
de
a
furniza
ceva
(unei
fabrici,
unei
mașini
etc.)
necesar
pentru
funcționare;
alimentat.
4.
ceea
ce
alimentează;
hrană,
nutriment.
5.
~
publică
=
rețea
de
întreprinderi
comerciale
pentru
servirea
populației
cu
produse
alimentare.
abioză
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. abiose)
1.
stare
a
unui
corp
abiotic;
stare
lipsită
de
viață.
2.
conservare
a
produselor
alimentare
prin
distrugerea
microorganismelor.
ablacta
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (germ. ablaktieren, lat. ablactare)
1.
intr.
a
înceta
secreția
de
lapte
matern.
2.
tr.
a
înlocui
treptat
laptele
matern
cu
alte
alimente
necesare
sugarului;
a
înțărca.
3.
(refl.;
despre
sugari)
a
refuza
laptele
matern.
ablactație
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. ablactation, lat. ablactatio)
1.
trecere
treptată
și
progresivă
de
la
alimentația
exclusiv
lactată
a
sugarului
la
o
alimentație
diversificată;
ablactare.
2.
încetare
a
secreției
de
lapte
matern.
abstinență
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. abstinence, lat. abstinentia)
1.
abținere
de
la
anumite
băuturi,
alimente
etc;
abstențiune.
2.
(sintagmă)
(economie
politică)
teoria
~ei
=
teorie
prin
care
capitalul
și
acumularea
lui
rezultă
din
abținerea
proprietarilor
de
la
consumul
personal
exagerat.
3.
~
sexuală
=
abținere
de
la
actul
sexual.
acaparant, -ă
Parte de vorbire:
adj., s.m.f.
Etimologie: (acapara + -ant)
1.
(persoană)
care
acaparează;
acaparator.
2.
(persoană)
care
ia
sau
păstrează
pentru
sine
o
cantitate
considerabilă
de
alimente,
bunuri
et
cetera;
acaparator.
3.
(persoană)
care
ia
sau
păstrează
pentru
sine
lucruri
care
nu-i
aparțin
de
drept;
acaparator.
acaparator, -oare
Parte de vorbire:
adj., s.m.f.
Etimologie: (după fr. accapareur)
1.
(persoană)
care
acaparează;
acaparant.
2.
(persoană)
care
ia
sau
păstrează
pentru
sine
o
cantitate
considerabilă
de
alimente,
bunuri
et
cetera;
acaparant.
3.
(persoană)
care
ia
sau
păstrează
pentru
sine
lucruri
care
nu-i
aparțin
de
drept;
acaparant.