Dictionar

portabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. portable)

1. care poate fi transportat ușor (cu sine); portativ (I).
 

portabilitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. portabilité, engl. portability)

1. însușirea de a fi portabil.
2. (inform.) calitate a unui limbaj de programare, scris pentru o anumită mașină, de a putea fi utilizat pe o altă mașină.
 

acordeon

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. accordéon, germ. Akkordeon)

1. instrument muzical, popular și portabil, al cărui sunet este produs prin acțiunea simultană a unui burduf și a unei claviaturi pe niște ancii metalice.
2. (loc.) în ~ = care formează pliuri paralele; care are multe pliuri suprapuse.
 

atroce

Parte de vorbire:  adj. invar.  
Etimologie: (fr., it. atroce, lat. atrox)

1. de o cruzime care stârnește groază sau dezaprobare; sângeros, cumplit, fioros.
2. foarte greu de suportat din cauza violenței sale; abominabil.
3. care este foarte greu de suportat; insuportabil.
 

autolaborator

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (auto- + laborator)

1. laborator instalat pe un autovehicul; laborator mobil, laborator transportabil.
 

blimp

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. blimp)

1. carcasă de insonorizare în care se introduce aparatul de filmat portabil, în cazul filmărilor cu priză directă de sunet.
 

exportabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. exportable)

1. care poate fi trimis spre vânzare în altă țară; care poate fi exportat.
2. (var.) (înv.) esportabil.
3. (antonim) importabil.
 

importabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. importable)

1. care poate fi importat; permis, admis la import.
2. (antonim) exportabil.