priză
Parte de vorbire: s.f.
Etimologie: (fr. prise)
Etimologie: (fr. prise)
1. manieră de a prinde adversarul la judo, la catch etc.
2. poziție a mâinilor în momentul în care se prinde sau se aruncă mingea de handbal sau de baschet etc.; mod în care atleții țin sulița sau prăjina, tenismenii racheta sau paleta.
3. asperitate, proeminență pe care un alpinist o folosește pentru a escalada o stâncă.
4. navă militară sau comercială capturată de la inamic.
5. stare a unei piese de șah pe care adversarul este în drept să o ia.
6. ~ directă = a) cuplu de transmisie a unui autovehicul în care arborele primar transmite direct mișcarea arborelui secundar; b) poziție a schimbătorului de viteze care dă acest cuplu.
7. ~ de aer = orificiu prin care se aerisesc unele încăperi, prin care aerul pătrunde într-un motor sau într-o canalizație.
8. dispozitiv care permite a branșa un aparat electric la rețeaua electrică respectivă.
9. construcție hidrotehnică pentru captarea apei.
10. ~ de sunet sau de imagine = înregistrare a sunetului sau a imaginii pe un film.
11. dispozitiv de luare a unui fluid dintr-o conductă, dintr-un recipient etc.
12. trecere în stare solidă a pastei unui liant hidraulic.
13. ~ de aterizare = ansamblul manevrelor care precedă aterizarea unui avion, executate de pilot pentru a veni exact pe aerodrom.
14. (fig.; fam.) trecere, influență, simpatie de care se bucură cineva.
15. cantitate mică de tutun care se prizează.
16. doză (mică) dintr-un medicament.