Dictionar

aerodrom

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aérodrome)

1. teren special amenajat pentru decolarea și aterizarea avioanelor.
 

aeropurtat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (după fr. aéroporté)

1. transportat pe calea aerului (nu implică aterizarea); aerotransportat.
2. trupe ~e = trupe parașutate deasupra destinației lor.
 

autogir

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. autogire)

1. aeronavă cu o elice care se rotește în jurul unui ax vertical, permițând decolorarea și aterizarea în plan vertical.
 

cosmodrom

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cosmodrome, rus. kosmodrom)

1. bază tehnică special amenajată pentru lansarea și aterizarea navelor cosmice și a sateliților artificiali; astrodrom.
 

eliport

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. héliport)

1. teren redus, pentru decolarea și aterizarea elicopterelor.
 

pistă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. piste, it. pista)

1. teren amenajat pentru curse, schi, întreceri sportive etc.
2. fâșie de teren amenajată pentru decolarea și aterizarea avioanelor.
3. urmă, făgaș, direcție.
4. parte a unui film, a unei benzi magnetice etc. care servește ca suport al imprimării.