OK
X
benzidină
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. benzidine)
1.
substanță
aromatică
cristalină,
folosită
la
fabricarea
coloranților.
benzil 1
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. benzyle)
1.
radical
monovalent
provenit
din
toluen
prin
îndepărtarea
unui
atom
de
hidrogen.
benzil 2
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. benzile)
1.
substanță
aromatică,
cristalizată,
galbenă,
insolubilă
în
apă,
foarte
solubilă
în
benzen.
benziliden
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. benzylidène)
1.
radical
bivalent
derivat
din
toluen
prin
eliminarea
a
doi
atomi
de
hidrogen.
benzină
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. benzine)
1.
amestec
lichid
de
hidrocarburi
obținut
prin
distilarea
primară
a
țițeiului,
prin
cracare
sau
sinteză.
aditiv, -ă
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.n.
Etimologie: (fr. additif, lat. additivus „care se adaugă la”)
1.
I.
care
este
adăugat,
care
se
adaugă,
care
se
adiționează,
care
completează.
2.
(mat.)
referitor
la
operația
de
adunare;
care
provine
dintr-o
adunare.
3.
(fizică)
(despre
o
proprietate,
un
efect)
exprimat
printr-o
mărime
fizică
ale
cărei
valori
se
însumează
algebric.
4.
II.
lucru
adăugat,
completare,
supliment.
5.
(industrie)
constituent
secundar,
substanță
care,
adăugată
unor
produse,
le
ameliorează
unele
proprietăți.
6.
(industria
alimentară)
produs
destinat
să
modifice
gustul
sau
parfumul,
să
prelungească
conservarea.
7.
(petrochimie)
denumire
generică
pentru
diferitele
produse
care
sunt
încorporate
în
benzină
pentru
a
o
face
mai
puțin
detonantă;
în
uleiuri
pentru
a
le
îmbunătăți
calitățile
de
lubrifiere,
rezistența
la
oxidare,
punctul
de
îngheț
sau
indicele
de
vâscozitate;
în
bitumuri
pentru
emulsionare.
agat
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. agate)
1.
silice,
foarte
dură,
de
diferite
culori,
din
benzi
paralele
de
calcedonie,
cuarț
și
ametist,
piatră
semiprețioasă.
antidetonant
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. antidétonant)
1.
substanță
care,
adăugată
în
benzină,
micșorează
viteza
de
propagare
a
arderii
în
masa
unui
amestec
carburant.
autoband
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (cf. germ. Autobahn)
1.
drum
cu
mai
multe
benzi
de
circulație
pe
sens,
fără
trecere
între
sensuri,
conceput
pentru
circulația
rapidă
a
automobilelor;
autostradă.
autoelectromobil
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (auto- + electro- + mobil)
1.
automobil
care
funcționează
atât
cu
benzină,
cât
și
cu
energie
electrică;
automobil
hibrid.
auto-expres
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (auto + expres)
1.
restaurant
anexat
unei
stații
service
sau
de
benzină.