Dictionar

benzină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. benzine)

1. amestec lichid de hidrocarburi obținut prin distilarea primară a țițeiului, prin cracare sau sinteză.
 

dezbenzina

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (dez- + benzină)

1. a recupera hidrocarburile din gazele obținute în exploatările petroliere; a degazolina.
 
 

antidetonant

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. antidétonant)

1. substanță care, adăugată în benzină, micșorează viteza de propagare a arderii în masa unui amestec carburant.
 

autoelectromobil

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (auto- + electro- + mobil)

1. automobil care funcționează atât cu benzină, cât și cu energie electrică; automobil hibrid.
 

auto-expres

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (auto + expres)

1. restaurant anexat unei stații service sau de benzină.
 

autogramă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. autogramme)

1. telegramă pentru automobiliști, afișată la stațiile de benzină.