OK
X
curgător; fluid
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
liquidus
2.
FR
fluide
3.
EN
liquid
4.
DE
flüssig;
fließend
5.
RU
жидкий
6.
HU
folyó,
folyékony;
cseppfolyós
etilfluid
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. éthylfluide)
1.
amestec
de
tetractil
de
plumb
cu
bromură
de
metil
și
naftalină
clorurată,
folosită
pentru
îmbunătățirea
calităților
antidetonante
ale
benzinei.
fluid, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. fluide, lat. fluidus)
1.
adj.
(despre
corpuri)
care
curge.
2.
(despre
circulația
rutieră)
fără
ambuteiaje,
fluent
(2).
3.
s.
n.
corp
lichid
sau
gazos
care-și
modifică
forma
sub
acțiunea
unor
forțe
oricât
de
mici.
4.
(fig.)
suflu,
impuls,
curent;
emanație.
fluidal, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (germ. fluidal)
1.
(respre
roci)
cu
aspect
de
fluid;
care
curge.
fluidic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. fluidique)
1.
referitor
la
fluide;
caracteristic
unui
fluid.
fluidifiant, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. fluidifiant)
1.
(substanță)
care
micșorează
viscozitatea
unui
fluid
vâscos.
2.
(medicament)
care
face
secrețiile
bronhice
mai
fluide.
absorbit, -ă
Parte de vorbire:
adj., s.
Etimologie: (absorbi)
1.
adj.,
s.n.
(fluid)
încorporat
de
o
substanță
absorbantă.
2.
adj.
(fig.)
preocupat;
captivat.
aerodinamic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. aérodynamique)
1.
adj.
referitor
la
aerodinamică.
2.
(despre
vehicule
sau
profilul
lor)
construit
în
așa
fel,
încât
să
întâmpine
la
înaintare
o
rezistență
minimă
la
frecarea
cu
aerul.
3.
s.
f.
ramură
a
mecanicii
fluidelor
care
studiază
mișcarea
corpurilor
într-un
mediu
gazos.
aerosoloterapie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. aérosolthérapie)
1.
(med.)
terapie
care
constă
în
administrarea
de
aerosoli
pe
căile
respiratorii,
în
general
pentru
a
administra
medicamente
care
vor
acționa
local
asupra
căilor
respiratorii,
pentru
a
umidifica
tractul
respirator
sau
pentru
a
fluidifica
secrețiile
bronșice.
aerostatic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. aérostatique)
1.
adj.
referitor
la
aerostatică.
2.
s.
f.
ramură
a
mecanicii
fluidelor
care
studiază
echilibrul
gazelor,
precum
și
tehnica
construirii
și
dirijării
aerostatelor.
aflux
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. afflux, lat. affluxus)
1.
deplasare
a
unui
fluid
în
direcția
unui
sistem
de
colectare.
2.
afluență
(2).
3.
acumulare
a
unui
lichid
într-o
parte
a
corpului.
ajutaj
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. ajutage, ajoutage)
1.
tub
scurt
și
îngust,
adaptat
la
deschizătura
de
curgere
a
unor
fluide,
pentru
a
regla
debitul;
duză.
2.
dispozitiv
pentru
reglarea
debitului
unui
lichid
sau
gaz.
3.
lucru
adăugat
la
altul.