Dictionar

anorganic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. anorganique)

1. (despre corpuri) lipsit de însușirile materiei vii.
2. chimie ~ă = ramură a chimiei care studiază corpurile anorganice.
 

cavitar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. cavitaire)

1. (anat.) referitor la o cavitate, la o cavernă organică.
2. (despre corpuri) gol în interior.
 

combinat 2, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. combiné)

1. format din mai multe elemente deosebite.
2. (chim.; despre corpuri) compus.
3. s. f. întrecere sportivă (de schi) din două sau trei probe.
4. ~ă alpină = probă compusă din coborâre, slalom uriaș și special; ~ă nordică = întrecere compusă din sărituri de pe trambulină și o probă de fond.
 

conducător, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (conduce + -/ă/tor)

1. adj. care conduce; de conducere.
2. (despre corpuri) bun (sau rău) ~ = care prezintă (sau nu) conductibilitate.
3. s. m. f. persoană, organ care conduce un partid, o instituție, întreprindere, un (auto)vehicul etc.
 

contracta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. contracter, lat. contrahere)

1. tr. a încheia un contract.
2. a lua asupra sa o obligație.
3. a ~ o datorie = a se împrumuta.
4. a se îmbolnăvi de...
5. tr., refl. (despre mușchi) a (se) strânge, a (se) zgârci.
6. refl. (despre corpuri) a-și micșora dimensiunile în urma unui proces fizic sau tehnologic.
 

dezagrega

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. désagréger)

1. tr., refl. (despre corpuri) a (se) desface în părțile constitutive.
2. (despre nuclee atomice) a (se) dezintegra.
3. (fig.) a (se) descompune, a (se) dizolva, a (se) împrăștia.