OK
X
avion-liliput
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (avion + liliput)
1.
avion
de
mici
proporții;
avionetă.
comput
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. comput)
1.
calcul
al
timpului
făcut
pentru
a
fixa
data
Paștilor
și
a
altor
sărbători
mobile,
în
vederea
alcătuirii
calendarului
bisericesc.
input
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (engl. input)
1.
intrare,
introducere.
2.
energie,
forță
introdusă
într-un
sistem
tehnic.
3.
elemente
inițiale
ale
unui
anumit
procedeu,
proces,
fenomen
etc.
4.
introducere
de
date
într-un
sistem
electronic.
5.
~
output
=
raportul
dintre
energia
sau
forța
introdusă
într-un
sistem
tehnic,
fizic
sau
natural
și
energia
sau
forța
produse
de
acestea;
ansamblu
de
operații
privind
elaborarea
datelor
la
un
calculator
electronic.
liliput
Parte de vorbire:
adj. inv.
Etimologie: (cf. Lilliput, n.pr., după rus. liliput)
1.
care
are
dimensiuni
foarte
mici;
pitic,
liliputan.
occiput
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr., lat. occiput)
1.
proeminență
osoasă
la
polul
posterior
al
craniului.
output
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (engl. output)
1.
(tehn.)
ieșire.
2.
elemente
finale
care
încheie
anumite
procedee,
ca
prelucrarea
informațiilor,
a
datelor
etc.
3.
extragere
a
datelor
dintr-un
sistem
electronic
pentru
elaborarea
lor.
abataj
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. abattage, it. abbattaggio)
1.
acțiunea
de
a
extrage
minereu
într-o
mină.
2.
loc
de
extragere
a
unui
minereu,
a
unei
roci
dintr-un
zăcământ;
operația
însăși.
3.
~
frontal
=
abataj
al
minereului
făcut
pe
un
front
foarte
lung
în
direcția
filonului.
4.
ciocan
de
~
=
instrument
acționat
cu
aer
comprimat,
cu
ajutorul
căruia
se
desprinde
cărbunele
în
straturile
cu
înclinație
mare.
5.
doborâre
a
arborilor
în
exploatările
forestiere.
6.
acțiunea
de
a
ucide
un
animal;
sacrificare
a
animalelor,
la
abator.
7.
(marinărie)
înclinare
a
unei
nave
spre
a
putea
fi
carenată;
carenaj.
abatere
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (abate)
1.
acțiunea
de
a
(se)
abate
și
rezultatul
ei.
2.
îndepărtare,
deviație
de
la
direcția
inițială
sau
normală.
3.
(fig.)
îndepărtare
de
la
o
normă,
de
la
o
linie
de
conduită,
de
gândire
etc.
4.
(jur.)
încălcare
a
unei
dispoziții
cu
caracter
administrativ
sau
disciplinar.
5.
(tehn.)
diferența
dintre
valoarea
efectivă
sau
valoarea-limită
admisă
a
unei
mărimi
și
valoarea
ei
nominală.
6.
(tehn.)
diferența
dintre
dimensiunea
reală
și
cea
proiectată
a
unei
piese.
7.
(mar.)
operația
de
întoarcere
intenționată
a
prorei
unei
nave
într-o
anumită
direcție.
8.
(econ.)
~
fiscală
=
parte
procentuală
din
venit,
care
este
scutită
de
impozit.
9.
(econ.)
~
monetară
=
factor
de
natură
inflaționistă
care
se
caracterizează
prin
creșterea
mai
rapidă
a
masei
monetare
în
raport
cu
masa
bunurilor
și
serviciilor,
manifestată
prin
majorări
ale
prețurilor
și
scăderea
puterii
de
cumpărare
a
unei
monezi.
10.
(compus)
~-standard
=
indicator
de
măsurare
a
dispersiei
valorilor
unei
variabile
aleatorii.
11.
(gram.)
excepție.
12.
(înv.;
loc.
subst.)
~
de
la
vorbă
=
digresiune.
13.
(loc.
subst.)
~
de
la
regulă
=
excepție.
14.
culcare
pe
pământ;
doborâre.
15.
(fig.)
deprimare.
abazie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. abasie)
1.
(med.)
tulburare
a
sistemului
nervos,
care
se
manifestă
prin
neputința
de
a
merge
normal.
abc
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. abc)
1.
carte
pentru
învățarea
alfabetului;
abecedar.
2.
enumerarea
primelor
litere
ale
alfabetului.
3.
(fig.)
principiile
elementare,
începutul,
baza
unei
arte
sau
a
unei
științe.
abdica
Parte de vorbire:
vb. intr.
Etimologie: (fr. abdiquer, lat. abdicare)
1.
a
renunța
la
puterea
pe
care
o
exercită;
a
demisiona
din
funcție.
2.
a
abandona
puterea
suverană;
a
renunța
la
tron,
la
un
drept.
3.
(fig.)
a
renunța
la
ceva,
a
se
resemna.
4.
a
renunța
la
o
activitate
din
cauza
greutăților
întâmpinate.
abil, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. habile, lat. habilis)
1.
care
are
multă
pricepere
manuală;
îndemânatic.
2.
care
execută
(ceva)
cu
pricepere
și
competență;
dibaci,
priceput.
3.
(fig.)
care
dă
dovadă
de
viclenie
și
ingeniozitate;
care
este
descurcăreț,
șmecher.
4.
(jur.)
care
îndeplinește
condițiile
cerute
de
lege
pentru
a
exercita
un
anumit
drept.
5.
(antonime)
inabil,
neîndemânatic,
nepriceput,
stângaci.