Dictionar

abil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. habile, lat. habilis)

1. care are multă pricepere manuală; îndemânatic.
2. care execută (ceva) cu pricepere și competență; dibaci, priceput.
3. (fig.) care dă dovadă de viclenie și ingeniozitate; care este descurcăreț, șmecher.
4. (jur.) care îndeplinește condițiile cerute de lege pentru a exercita un anumit drept.
5. (antonime) inabil, neîndemânatic, nepriceput, stângaci.
 

formaliza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (format + -iza)

1. a croi cu circularul panourile de lemn suprapuse după diferite forme și dimensiuni cerute de producție.
 

idoneu, -ee

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. idoneo, lat. idoneus)

1. (despre om) care are calitățile cerute și necesare pentru ceva.
2. adecvat, convenabil, apt, potrivit.
 

ilegitim, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. illégitime)

1. care nu este legitim, care nu are legitimitate; nelegitim.
2. care nu îndeplinește condițiile cerute de lege.
3. care se află în afara instituției căsătoriei.
4. (jur.) copil ~ = copil născut în afara căsătoriei.
5. (prin ext.) care nu este justificat, care nu este întemeiat.
6. (antonime) legitim, permis.
 

ineligibil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. inéligible)

1. care nu are calitățile cerute de lege pentru a putea fi ales.
 

rebut

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. rebut)

1. produs care nu corespunde calitativ condițiilor tehnice cerute și care nu poate fi utilizat în scopul pentru care a fost făcut.