Dictionar

prețiozitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. préciosité)

1. stil căutat, artificial, afectat; faptul de a fi prețios; afectare, înfumurare.
2. cultivare excesivă a exprimării rafinate, grațioase, sofisticate sau pedante.
3. tendință către rafinament în expresie și purtări adoptată în anumite saloane ale Franței sec. XVII.
4. (înv.) prețiosism.
 

concetism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. concettismo)

1. tendință artistică și estetică din Italia în sec. XVI, care cultiva o exprimare încărcată, metaforică, cu nuanțe de afectare și de prețiozitate.
 

culteranism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (sp. culteranism, cf. fr. cultéranisme)

1. (ist. lit.) stil la modă printre scriitorii spanioli din secolul al XVII-lea, caracterizat prin afecțiune și prețiozitate; cultism.
 

emfază

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. emphase, lat., gr. emphasis)

1. exagerare pompoasă în ton, în alegerea cuvintelor sau în atitudine; prețiozitate, afectare, poză.
2. mod de exprimare care denotă emfază (1).
 

gongorism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. gongorisme)

1. manieră literară formalistă și ermetică, apărută în Spania la sfârșitul sec. XVI, caracterizat prin abuz de imagini și întorsături de fraze pompoase, prin prețiozitate și afectare; cultism.
 

grandilocvență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. grandiloquence)

1. folosire afectată de cuvinte sau fraze; stil bombastic, prețiozitate.
 

marinism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. marinismo, fr. marinisme)

1. varianta italiană a stilului bombastic; afectare, prețiozitate a stilului.