Dictionar

bombastic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (germ. bombastisch)

1. (despre stil, cuvinte) prețios; emfatic.
 

bombasticism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (bombastic + -ism)

1. caracter bombastic; exagerare.
 

bombasticitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (bombastic + -itate)

1. însușirea de a fi bombastic.
 

ampolos, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (it. ampolloso)

1. (despre stil) emfatic, bombastic.
 

bombasticism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (bombastic + -ism)

1. caracter bombastic; exagerare.
 

declamator, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. déclamatoire, lat. declamatorius)

1. care declamă, care este pompos, emfatic și lipsit de substanță; declamativ.
2. (despre cuvinte, intonație, stil) care seamănă cu declamarea; (înv.) declamatoric, (înv.) declămăcios.
3. (despre cuvinte, intonație, stil) bombastic.
4. (antonime) sobru, simplu.
 

demagog, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. démagogue)

1. (în Grecia antică) conducător al unei grupări democratice.
2. cel care caută să-și creeze popularitate prin discursuri bombastice, promisiuni mincinoase etc.
 

demagogie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. démagogie, gr. demagogia)

1. metodă și atitudine politică de înșelare a maselor prin promisiuni mincinoase, discursuri bombastice etc. pentru a obține popularitate; atitudine de demagog.
 

emfatic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. emphatique)

1. (și adv.) plin de emfază; nenatural, bombastic.