OK
X
antiproton
Parte de vorbire:
s.m.
Etimologie: (fr. antiproton)
1.
(fizică)
corpuscul
cu
masa
egală
cu
cea
a
protonului,
dar
cu
sarcină
negativă;
antiparticulă
a
protonului.
hidroniu
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. hydronium)
1.
ion
obținut
din
unirea
protonului
cu
o
moleculă
de
apă.
hiperon
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. hypéron)
1.
particulă
elementară
stabilă
cu
masă
superioră
celei
a
protonului,
dar
inferioară
celei
a
deuteronului.
mezon
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. méson, germ. Meson)
1.
particulă
elementară
instabilă,
cu
masa
intermediară
între
cea
a
electronului
și
cea
a
protonului;
mezotron.
mezotron
Parte de vorbire:
s.m.
Etimologie: (fr. mésotron, engl. mesotrone)
1.
(fizică)
particulă
elementară
instabilă,
de
masă
intermediară
între
cea
a
electronului
și
cea
a
protonului,
având
sarcină
pozitivă
sau
negativă,
parte
a
radiației
cosmice
sau
creată
artificial
datorită
acceleratorilor
de
particule
precum
cosmotronul
sau
ciclotronul;
mezon.
neutron
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. neutron)
1.
particulă
elementară
neutră
din
nucleul
atomului,
având
aproape
aceeași
masă
cu
a
protonului,
dar
fără
sarcină
electrică
stabilă.