Dictionar

auroră

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aurore, lat. aurora)

1. lumină care precedă răsăritul soarelui; zori de zi.
2. ~ polară = fenomen atmosferic specific regiunilor polare, iluminarea cerului în timpul nopții, prin arcuri de culoare albastră, verde-gălbuie sau roșie.
3. (fig.) început al unei alte epoci.
 

autocaptare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (după fr. auto-captation)

1. fenomen caracteristic regiunilor carstice, prin care un râu își captează propriile ape; (rar) autocaptat.
 

balt, -ă

Parte de vorbire:  adj. (învechit)  
Etimologie: (fr. balte)

1. care aparține Mării Baltice sau regiunilor limitrofe; baltic.
2. din Letonia, Lituania sau Estonia (denumite în mod colectiv țările baltice); baltic.
 

baltic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. baltique, germ. baltisch)

1. care aparține Mării Baltice și regiunilor învecinate; balt.
2. limbi ~ce = grup de limbi indo- europene din care fac parte letona și lituaniana.
 

criofloră

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cryoflore)

1. flora regiunilor înzăpezite sau cu ghețari.
 

exurgență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. exurgence)

1. emergență cu debit puternic, specifică regiunilor cu roci foarte permeabile; izvor ascendent.