vocalizare
Parte de vorbire: s.f.
Etimologie: (vocaliza)
Etimologie: (vocaliza)
1. acțiunea de a (se) vocaliza și rezultatul ei; (înv.) vocalizație.
2. executare de vocalize; emiterea de sunete vocale, vorbite sau cântate.
3. (fonetică) modificare prin care un sunet trece de la valoarea de consoană la cea de vocală sau de semivocală (semiconsoană).
4. (fonetică) trecerea de la un element consonantic la o vocală, fie prin evoluție istorică, fie prin alternanță sincronică.
5. ~ copulatoare = gemete de plăcere scoase de femei în timpului sexului.