OK
X
vocalist
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (germ. Vokalist)
1.
cântăreț
(din
gură);
dizeur,
specialist
în
vocalize.
vocaliza
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. vocaliser)
1.
intr.,
tr.
a
face
vocalize.
2.
refl.
(despre
consoane)
a
căpăta
valoare
de
vocală.
vocalizare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (vocaliza)
1.
acțiunea
de
a
(se)
vocaliza
și
rezultatul
ei;
(înv.)
vocalizație.
2.
executare
de
vocalize;
emiterea
de
sunete
vocale,
vorbite
sau
cântate.
3.
(fonetică)
modificare
prin
care
un
sunet
trece
de
la
valoarea
de
consoană
la
cea
de
vocală
sau
de
semivocală
(semiconsoană).
4.
(fonetică)
trecerea
de
la
un
element
consonantic
la
o
vocală,
fie
prin
evoluție
istorică,
fie
prin
alternanță
sincronică.
5.
~
copulatoare
=
gemete
de
plăcere
scoase
de
femei
în
timpului
sexului.