OK
X
aferență
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (germ. Afferenz)
1.
(med.)
transmitere
a
impulsurilor
senzitivo-senzoriale
la
diverse
niveluri
ale
sistemului
nervos
central.
aferentație
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. afférentation)
1.
transmitere
a
excitației
de
la
neuronii
receptori
periferici
la
cei
centrali.
deaferenta
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. déafférenter)
1.
a
secționa
rădăcinile
posterioare
ale
măduvei
spinării
pentru
a
întrerupe
căile
nervoase
aferente.
branșament
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. branchement)
1.
legătură
între
conducta
de
distribuire
a
apei,
gazului,
electricității
și
instalația
aferentă
a
unei
construcții;
ambranșament.
controler
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (germ. Kontroller, engl. controller)
1.
comutator
care
realizează
o
succesiune
determinată
de
modificări
ale
conexiunilor
unor
circuite
electrice.
2.
(inform.)
circuit
complex
și
logica
aferentă
operării
în
condiții
optime
a
unui
echipament
periferic.
deutoneuron
Parte de vorbire:
s.m.
Etimologie: (fr. deutoneurone)
1.
(biol.)
al
doilea
neuron
din
cadrul
unui
lanț
neuronal;
primul
neuron
de
releu
pe
o
cale
aferentă.