Dictionar

contraarc

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. contre-arc)

1. curbură în sens longitudinal a unei nave, ca urmare a ridicării prorei și pupei aflate pe creste de val.
 

contraarcatură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. contre-arcature)

1. (arhit.) șir de arce mici, în același plan vertical și având cheile tangente la intradosul unui arc mai mare.