OK
X
fenotip
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. phénotype)
1.
(biol.)
totalitatea
însușirilor
și
caracterelor
vizibile
ale
unui
organism,
rezultat
al
interacțiunii
dintre
genotip
și
mediu.
fenotip
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
phaenotypus
2.
FR
phénotype
3.
EN
phenotype
4.
DE
Phänotyp
5.
RU
фенотип
6.
HU
külső
bélyegekben
mutatkozó
eltérés,
fenotípus
ecofenotip
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (eco2- + fenotip)
1.
modificare
fenotipică
determinată
de
mediul
înconjurător.
acomodare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (acomoda)
1.
acțiunea
de
a
se
acomoda;
acomodație.
2.
~
vizuală
=
modificare
spontană
a
curburii
cristalinului.
3.
(biol.)
adaptare
individuală
care
nu
afectează
decât
fenotipul.
4.
(lingv.)
asimilație
parțială
între
două
sunete
în
contact
direct.
clină
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (it. clina, lat. clino)
1.
suprafață
de
teren
cu
înclinație
domoală.
2.
(biol.)
modificare
gradată
și
continuă
a
frecvenței
genotipurilor
ori
fenotipurilor
într-o
populație
în
funcție
de
schimbarea
condițiilor
de
mediu.
codominanță
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. codominance)
1.
manifestare
fenotipică
diferită
a
două
gene
alelice
situate
în
loci
omologi.
complementație
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. complémentation)
1.
(biol.)
restabilire
a
fenotipului
primar,
consecutivă
unei
unități
apărute
într-o
genă.
criptomer, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. cryptomère)
1.
(biol.)
(despre
un
caracter)
condiționat
de
o
mutație
recesivă.
2.
(despre
o
genă)
cu
efecte
fenotipice
necunoscute.
criptomerie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. cryptomérie)
1.
prezența
unor
caractere
ereditare
latente,
care
nu
pot
fi
recunoscute
sub
aspect
fenotipic.