OK
X
ambutisa
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (după fr. emboutir)
1.
a
prelucra
prin
deformare
plastică,
la
cald
sau
la
rece,
un
semifabricat
plat
din
metal
ori
alt
material.
ambutisaj
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. emboutissage)
1.
acțiunea
de
a
ambutisa,
de
a
prelucra
prin
deformare
plastică,
la
cald
sau
la
rece,
o
bucată
de
metal
pentru
a-i
da
un
relief,
o
formă;
rezultatul
acestei
acțiuni;
ambutisare,
ambutisat.
ambutisat, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (ambutisa)
1.
care
a
fost
supus
acțiunii
de
ambutisare.
ambutisaj
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. emboutissage)
1.
acțiunea
de
a
ambutisa,
de
a
prelucra
prin
deformare
plastică,
la
cald
sau
la
rece,
o
bucată
de
metal
pentru
a-i
da
un
relief,
o
formă;
rezultatul
acestei
acțiuni;
ambutisare,
ambutisat.
ambutisor, -oare
Parte de vorbire:
s.m.f.
Etimologie: (fr. emboutisseur)
1.
muncitor
care
lucrează
la
ambutisare.
planator
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (plana + -tor)
1.
piesă
componentă
a
unei
matrițe
pentru
ambutisarea
tablei,
care
presează
marginea
acesteia
spre
a
împiedica
formarea
cutelor.
2.
ciocan
pentru
a
face
plană
fața
unui
obiect.
poanson
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. poinçon)
1.
matriță
pentru
decupare,
îndoire,
ambutisare
etc.
prin
deformare
plastică.
2.
bucată
de
oțel
pe
care
se
gravează
literele
în
relief
și
cu
care
se
bat
matrițele
pentru
caractere
tipografice.
3.
unealtă
de
oțel
cu
vârful
gravat,
pentru
marcat,
ștanțat
etc.
4.
unealtă
cilindrică
de
os
ascuțită
la
vârf,
cu
care
se
dă
formă
rotundă
unor
puncte
de
broderie
cu
găuri.
profundare
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (it. profondare)
1.
(tehn.)
ambutisare
a
unui
obiect
în
formă
de
cupă,
cu
adâncime
mare
în
raport
cu
diametrul.
ambutisat, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (ambutisa)
1.
care
a
fost
supus
acțiunii
de
ambutisare.