acronim, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. acronyme)

1. (cuvânt) format din literele sau din segmentele inițiale ale altor cuvinte.

alfabetar

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (alfabet + -ar)

1. set cu literele alfabetului decupat pentru predarea scris-cititului.
2. instrument de evidență care indică litera la care au fost arhivate unele documente.

alfanumeric, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. alphanumérique)

1. care utilizează literele unui alfabet și cifrele unui sistem numeric.

asilabie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. asyllabie)

1. varietate de afazie, incapacitatea de a forma silabe, deși bolnavul recunoaște literele separat.

consonantă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (germ. Konsonant)

1. sunet elementar din limbile vorbite, pronunțat printr-o blocare sau o restrângere semnificativă a căii vocale, suficient de tare pentru a fi auzit; sunet al vorbirii caracterizat, spre deosebire de vocale, prin faptul de a nu putea fi singurul constituent sau singurul tip de constituent al unui cuvânt (conceptul modern de „consoană” nu mai necesită apariția concomitentă cu o vocală); consoană.
2. desemnează literele alfabetului diferite de vocale.
3. (var.) (înv.) consonant.

cronogramă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. chronogramme)

1. inscripție în care literele, corespunzătoare cifrelor romane, formează data.
2. problemă enigmistică în care literele numerale (numerele latine) dintr-o frază, vers, inscripție etc., citite în ordinea lor firească din text (prin adiție) sau anagramate, formează data la care se referă textul, în legătură cu un eveniment istoric.
3. informație dată de literele unei fraze, ale unui vers, ale unei inscripții etc., care au și o semnificație numerală reprezentând cifre romane.
4. grafic reprezentând desfășurarea în timp a unui fenomen; historiogramă.