OK
X
romanesc, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. romanesque)
1.
cu
caracter
de
roman,
propriu
romanului.
2.
fantezist,
imaginar.
3.
(fam.)
visător.
agger
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (lat. agger)
1.
(antic.)
terasament
de
pământ,
pietre
sau
arbori
care
protejează
zidul
de
incintă
al
castrelor
romane.
2.
(antic.)
termen
roman
antic
folosit
pentru
terasamentele
înălțate
și
boltite
ale
drumurilor
romane.
agonale
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (lat. agonalia)
1.
întreceri
atletice
la
vechii
greci.
2.
serbări
romane
în
cinstea
zeului
Ianus.
atrium/atriu
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (lat., fr. atrium)
1.
curte
interioară,
înconjurată
de
portice
acoperite,
a
caselor
romane.
2.
spațiu
deschis,
înconjurat
uneori
de
coloane,
la
intrarea
într-o
bazilică.
3.
(anat.)
auricul.
4.
spațiu
gastric
la
spongieri,
care
comunică
cu
exteriorul
prin
oscul.
5.
culoar
care
înconjură
un
con
vulcanic
secundar,
îmbucat
în
craterul
unui
vulcan
mai
vechi.
bazilică
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (lat. basilica, fr. basilique, lat. basilica)
1.
edificiu
public
roman
de
formă
dreptunghiulară,
cu
interiorul
împărțit
prin
șiruri
de
coloane,
care
servea
ca
loc
de
judecată,
bursă
comercială
sau
loc
de
adunări.
2.
biserică
din
primele
secole
ale
creștinismului,
după
planul
bazilicilor
romane.
3.
biserică
catolică
de
mari
proporții.
bestiar
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (lat. bestiarius, fr. bestiaire)
1.
s.
m.
cel
care
lupta
cu
fiarele
sălbatice
în
arenele
amfiteatrelor
romane,
în
circuri.
2.
s.
n.
loc
în
care
sunt
închise
animale
sălbatice.
calatos
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. calathos, gr. kalathos)
1.
acoperământ
de
cap,
înalt,
cilindric,
drapat
de
un
văl,
caracteristic
unor
zeițe
greco-romane.
2.
vas
de
lut,
cupă
la
vechii
greci.