Dictionar

abație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (it. abbazia)

1. instituție religioasă, cu statut special, condusă de un abate sau de o abatesă și care depinde de un episcop sau direct de Papă.
2. mănăstire catolică cu proprietăți și venituri condusă de un abate.
3. mănăstire catolică unde se află această instituție.
4. stăreție.
5. titlu cu domeniu ecleziastic atribuit unui abate.
 

angelus

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Angelus, lat. angelus)

1. rugăciune catolică, începând cu acest cuvânt, care se spune în amintirea așa-zisei încarnări a lui Cristos.
 

antipapă

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. antipape)

1. pretendent nerecunoscut de Biserica Romano-Catolică la titlul de papă; papă fals, ales pe cale ilegală.
 

bazilică

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. basilica, fr. basilique, lat. basilica)

1. edificiu public roman de formă dreptunghiulară, cu interiorul împărțit prin șiruri de coloane, care servea ca loc de judecată, bursă comercială sau loc de adunări.
2. biserică din primele secole ale creștinismului, după planul bazilicilor romane.
3. biserică catolică de mari proporții.
 

breviar

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bréviaire, lat. breviarium)

1. expunere sumară a unor principii sau probleme privitoare la un anumit domeniu.
2. sumar, cuprins.
3. carte de rugăciuni zilnice ale ritualului în biserica romano-catolică.
 

confesional 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. confessionnal, it. confessionale)

1. cabină într-o biserică catolică de unde preotul ascultă spovedania.